Intorcandu-se de la coasa cu caruta plina, Vasile isi mana de zor calul... In faptul serii fiind si -inca- departe de casa, isi biciuia bidiviul din ce in ce mai tare... La un moment dat, satul de atata cotonogeala, calul se opreste in drum, se intoarce catre Vasile si, cu o privire plina de expresivitate, ii spune:
- Mai Vasile, mai da-o ma-n aia ma-sii de treaba!... Dai in mine ca intr-o vita!... Nu te gandesti ca sunt si eu din carne, ca simt fiecare lovitura si sufar enorm?!?... Ce dracu`, ma Vasile!?!...
Auzindu-si calul vorbind, ingrozit, Vasile arunca haturile din maini si o rupe la fuga peste fanete, livid la fata. Credinciosul lui caine il urmeaza indeaproape.
La un moment dat, obosit, Vasile se opreste si se aseza pe o piatra... La scurt timp soseste si cainele care, gafaind, spune:
- Bai Vasile!... Sa fiu al dracu', ce m-a speriat calul ala, cand a inceput sa vorbeasca!...